http://www.adevarul.ro/editorial__ovidiu_nahoi/O_provocare_pentru_2010_7_178852114.html
O provocare pentru 2010
27 dec 2009
- 679 afişări
Guvernele trebuie să construiască nu doar autostrăzi, ci şi spaţii publice.
Ne pregătim să trecem pragul unui an în care cuvântul „modernizare" va domina discursul oficial al Guvernului şi majorităţii care îl susţine. Sună promiţător. Există însă şi riscul ca termenul generos de „modernizare" să se transforme, în timp, într-o lozincă, într-o vorbă de clacă, într-un banc şi subiect de glumă, într-o ocară. Nu ar fi prima dată. Demagogi de toată mâna deja au golit de conţinut termeni precum „consens", „reformă", „parlamentar", „economie de piaţă", „deontologie", „partid", ba chiar „revoluţie" şi „democraţie". Nu suntem încă la Moscova, acolo unde cuvântul „democrat" echivalează cu o înjurătură. Dar putem ajunge.
Prin „modernizare", România ar trebui să devină o ţară în care oamenii să accepte uşor diferenţele şi în care să-ţi facă plăcere să trăieşti. „Modernizarea" nu trebuie să fie un ciocan de partid, cu care unii să le dea în cap altora. „Modernizarea" nu se face prin ucaz. Nu suntem în Rusia din vremea lui Petru cel Mare, în Principatele Unite din vremea lui Cuza ori în Turcia lui Atatürk. Nu suntem o societate alcătuită dintr-un mic grup de elite proeuropene, o clasă boierească arhaică şi o masă amorfă de mujici. Putem să decidem noi, pentru noi, calea de urmat.
Avem, aşadar, de răspuns la câteva întrebări. Una este legată de modificarea Constituţiei. Am fi nişte naivi dacă am crede că desfiinţarea Senatului şi reducerea numărului de parlamentari înseamnă o reformă adevărată. De fapt, ce fel de stat şi de sistem politic ne dorim? De ce fel de garanţii avem nevoie pentru a ne exercita, în deplină siguranţă, drepturile şi libertăţile? Cum se vor controla una pe cealaltă puterile statului? Ce vom căuta, instituţii funcţionale şi proceduri sau lideri providenţiali? Apoi, avem de găsit modelul de dezvoltare potrivit capacităţilor şi mentalităţilor noastre. Ar fi bun un sistem de tip japonez, de tip american sau, mai degrabă, unul apropiat de cel din Nordul Italiei? Câte judeţe ne trebuie, de fapt? Sau, mai curând, ne mai trebuie judeţe sau avem nevoie de adunări regionale - şi atunci, are dreptul şi minoritatea maghiară la una? Care trebuie să fie raportul dintre Biserică şi Stat? Ce valori trebuie puse la baza educării copiilor în şcoli?
Sunt doar câteva dintre întrebările la care trebuie să răspundem pentru a găsi împreună calea „modernizării". Nu căutaţi răspunsul imediat. Îl vom găsi la capătul unei dezbateri naţionale, largi, deschise şi sincere. Pentru asta, guvernele următorilor ani trebuie să construiască nu doar autostrăzi, ci şi spaţii publice. Politicienii trebuie nu doar să critice şi să acuze, ci şi să arunce punţi. E greu. Dar merită să dau un sens cuvântului „modernizare".
Prin „modernizare", România ar trebui să devină o ţară în care oamenii să accepte uşor diferenţele şi în care să-ţi facă plăcere să trăieşti. „Modernizarea" nu trebuie să fie un ciocan de partid, cu care unii să le dea în cap altora. „Modernizarea" nu se face prin ucaz. Nu suntem în Rusia din vremea lui Petru cel Mare, în Principatele Unite din vremea lui Cuza ori în Turcia lui Atatürk. Nu suntem o societate alcătuită dintr-un mic grup de elite proeuropene, o clasă boierească arhaică şi o masă amorfă de mujici. Putem să decidem noi, pentru noi, calea de urmat.
Avem, aşadar, de răspuns la câteva întrebări. Una este legată de modificarea Constituţiei. Am fi nişte naivi dacă am crede că desfiinţarea Senatului şi reducerea numărului de parlamentari înseamnă o reformă adevărată. De fapt, ce fel de stat şi de sistem politic ne dorim? De ce fel de garanţii avem nevoie pentru a ne exercita, în deplină siguranţă, drepturile şi libertăţile? Cum se vor controla una pe cealaltă puterile statului? Ce vom căuta, instituţii funcţionale şi proceduri sau lideri providenţiali? Apoi, avem de găsit modelul de dezvoltare potrivit capacităţilor şi mentalităţilor noastre. Ar fi bun un sistem de tip japonez, de tip american sau, mai degrabă, unul apropiat de cel din Nordul Italiei? Câte judeţe ne trebuie, de fapt? Sau, mai curând, ne mai trebuie judeţe sau avem nevoie de adunări regionale - şi atunci, are dreptul şi minoritatea maghiară la una? Care trebuie să fie raportul dintre Biserică şi Stat? Ce valori trebuie puse la baza educării copiilor în şcoli?
Sunt doar câteva dintre întrebările la care trebuie să răspundem pentru a găsi împreună calea „modernizării". Nu căutaţi răspunsul imediat. Îl vom găsi la capătul unei dezbateri naţionale, largi, deschise şi sincere. Pentru asta, guvernele următorilor ani trebuie să construiască nu doar autostrăzi, ci şi spaţii publice. Politicienii trebuie nu doar să critice şi să acuze, ci şi să arunce punţi. E greu. Dar merită să dau un sens cuvântului „modernizare".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu