duminică, 4 iulie 2010

O tristețe iremediabilă

Fără să fie toamnă, fără să fiu un greier mic, mă cuprinde, privind în jur, o tristețe iremediabilă. Chiar dacă aș fi tentată să spun, la repezeală, că mi-am pierdut degeaba 20 de ani din viață, nu spuna asta. Dar nu pot să nu recunosc faptul că, în toți acești 20 de ani, productivitatea eforturilor mele și ale prietenilor mei în cîmpul civic și politic nu a fost cu mult mai mare decît productivitatea medie din economia românească. Nu credeam, adică, nici în '90, nici în 2007, că vom ajunge, în 2010, să ne temem pentru ziua de mîine.

Îl felicit din inimă pe colegul de blogăreală Florin Matei pentru expresia colectivă "ăștia de-acum", la care subscriu cu ambele mîini. Nu merită nici măcar să le spunem pe nume, în frunte cu Căpitanul lor Roberto "tîr tîr" din cîntecelele studenției mele, acela care privea cu durere/văzînd bamporul cum piere.
Așa și Căpitanu' Traianu' plimbîndu-se prin satele inundate ale patriei.

Sînt așa de furioasă și de năcăjită că nici nu-mi mai vine să scriu.

4 comentarii:

  1. D-na profesoara,
    Putini mai sunt cei care pot considera la momentul de fata ca pot privi cu speranta viitorul. Ar trebui sa fim naivi sa credem ca Romania va putea arata altfel pe termen scurt. Si ma refer nu doar la situatia economica. Criza este mult mai complexa si mai profunda.
    Ma intristeaza foarte tare faptul ca nu mai exista miscare civica... Ce credeti ca se mai poate face in directia aceasta?
    Sunt indurerat sa vad ca suntem o tara sub ocupatie, insa reactiile noastre sunt anoste. Am ajuns paralizati si lipsiti de initiative... Despre ce viitor mai putem vorbi?

    RăspundețiȘtergere
  2. D-na profesoara,
    eu va citesc saptamanal, astept cu interes opiniile dumneavoastra, cum odinioara asteptam ijn amfiteatrul Facultatii de Istorie cursul de Grecia antica, sa aflu lucruri noi, incluzand comentarii politice, conform situatiei politice 1993-1994. Din acest punct de vedere, asa este, parca nu s-a schimbat, ma "agat" saptamanal de blogul dumneavoastra. Multumesc, Adriana

    RăspundețiȘtergere
  3. Si, peste toate astea, vedem zilnic un Basescu nervos care a innebunit de tot. Cred ca e in ultima faza de hybris si, daca s-ar putea, cred ca Lordul Owen l-ar studia cu placere.

    RăspundețiȘtergere
  4. Dimpotrivă, eu vă rog din suflet să nu vă descurajați. Efectele muncii dvs., ca istoric, profesor și zoon politikon, se văd, după cum bine știți, în timp. În această lume zguduită de nebunie, lăcomie și patimi mărunte, sunteți un reper. Vă felicit și vă rog să nu abdicați.

    RăspundețiȘtergere