Pseudo-eminesciana

Anonymus dixit:

Și daca preturile cresc
De se cutremur plopii,
E ca de paine si salam
Sa nu te mai apropii

Si daca mandrul nostru leu
E astazi cat pisica
E ca sa nu te mai alegi
In viata cu nimica

Si daca mă arunc in lac
Strafundu-i atingandu-l,
E ca durerea sa-mi descarc
Ministrul injurandu-l

Si daca banii nu ne-ajung
mai mult de-o zi, nu luna,
E ca aminte sa-mi aduc
De Boc intotdeauna'.

 

Ion Barbu pinxit: 

 

Confiteor

Da, mărturisesc: am piratat imaginea de mai jos fără nici o ezitare. Nu am rezistat ispitei, nu m-am resemnat doar să o privesc. Dacă vă face să rîdeți cum m-a făcut pe mine, sau măcar să zîmbiți, mă veți ierta.

Si la ei!

What Would You Ask Putin? Rock Veteran Shevchuk Makes Most Of Rare Opportunity - Radio Free Europe / Radio Liberty © 2010: "- Sent using Google Toolbar"

De ce nu a trecut moțiunea

Incăpățînarea cu care coaliția de guvernămînt nu acceptă că, atunci când o mre parte a cetățenilor le este ostilă, ar face mai bine să se odihnească o vreme în opoziție pentru a-și reface forțele nu derivă, cum ați putea crede, dintr-o rezonabilă disperare în fața ideii că în generația asta nu vor mai putea să se reabiliteze. Nu, nu despre asta e vorba, ci despre cu totul altceva. Fiți atenți:
Azi dimineață am vorbit la telefon cu o bună prietenă dintr-un oraș moldovenesc de frunte. Nu i-am cerut voie să fac public acest lucru, drept care nu-i dau numele, dar vă spun că mi-a relatat ceva cu totul excepțional, în legătură directă cu faimoasa reformă a administrației. O manevră despre care nu citisem nimic. Am verificat imediat pe Google și am constatat că tema apărea din plin, dar aproape exclusiv în presa din provincie (ceea ce arată indubitabil cît de infantili sîntem și noi, bloggerii, nu numai presa și mult-hulita "clasă politică").

Ajunge cu atîta suspans : se pregătește o reformă a administrației locale, al cărei pivot este operația de COMASARE A COMUNELOR, astfel încît niciuna să nu aibă mai puțin de 5.000 locuitori. În această operație, privilegierea comunelor cu primari PD-L, UDMR și UNPR va fi de-a dreptul scandaloasă, cum se intuiește încă de pe acum. Prin nenumărate tertipuri, vor fi păstrați taman acei primari din zona guvernamentală și scoși din joc ceilalți. Unde nu se va putea rezolva simplu, se va rezolva mai complicat: pasul 1: primari interimari de la PDL/UDMR, pasul 2 - alegeri cîștigate neapărat de candidații PDL. DAcă la anul pe vremea asta mai toate comunele patriei vor fi portocalii, cine oare va cîștiga alegerile din 2012, 2014, etc.?

Ca să nu ne simțim prea singuri...

Academy Awards of kleptocracy | David Rothkopf

A apărut Indicele de percepție a corupției pe 2010, publicat de Transparency International la http://www.transparency.org/policy_research/surveys_indices/cpi/2010/results

Puteți citi un comentariu foarte interesant din unghul de vedere al Americii la
Results of this year’s Academy Awards of kleptocracy | David Rothkopf

E evident că autorii Indexului nu au consultat stenogramele care circulă în ultimele zile prin România, altfel e greu de crezut că am fi surclasat Bulgaria la corectitudine.

Protest

PROTEST

Asociaţiile şi organizaţiile semnatare ale acestui protest îşi manifestă public deosebita îngrijorare în legătură cu amploarea pe care au atins-o în societatea românească acţiunile ilegale de intimidare a jurnaliştilor, organizate şi exercitate de către instituţii ale statului. În loc să apere principiile de bază ale statului de drept, drepturile constituţionale ale cetăţenilor şi exercitarea liberă de orice constrângeri a actului jurnalistic, importante instituţii ale statului român se slujesc de pretextul legal al anchetării unor persoane – patroni ai trusturilor de presă pentru a invada spaţiul privat al ziariştilor care lucrează în aceste trusturi, le ascultă acestora convorbirile telefonice şi ambientale, şi îi urmăresc în viaţa lor cotidiană, în ciuda faptului că aceşti ziarişti nu au încălcat cu nimic legile şi ordinea de drept din România.

Nimeni nu contestă supravegherea şi anchetarea în condiţiile legii a unor persoane suspectate de acte ilegale, oricare ar fi poziţia şi averea acestora. Ceea ce ni se pare însă intolerabil este, pe de-o parte, extinderea acestei supravegheri dincolo de orice proporţii rezonabile şi implicând zeci de persoane care nu au nici o vină în cauza cercetată sau în vreo altă cauză identificată de anchetatori, iar pe de altă parte, modul în care transcrieri ale acestor ascultări abuzive ajung în presă, unde nu au ce căuta, în ediţii selectate, cu scopul evident al compromiterii unor jurnalişti şi al decredibilizării mass-media.  Suntem în faţa unei diversiuni de proporţii îngrijorătoare, în faţa căreia cerem atât Parlamentului României, cât şi organizaţiilor societăţii civile să ia cele mai urgente măsuri.

1.    Cerem Parlamentului României să solicite un raport urgent pe această temă din partea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii SRI, Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra Serviciului de Informaţii Externe, precum şi Comisiilor celor două camere pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi a celor pentru Cercetarea Abuzurilor, Combaterea Corupţiei şi Petiţii. Raportul presupune audierea conducerilor tuturor serviciilor de informaţii – SRI, SIE, STS, ale structurilor specializate din cadrul Ministerelor de Interne şi de Justiţie, ale Parchetului General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DNA şi DIICOT, precum şi a SPP – în vederea stabilirii responsabilităţilor pentru urmărirea ilegală a unor cetăţeni români de profesie jurnalişti, pe de-o parte, şi pe de alta pentru transmiterea, inclusiv către parchet, a materialelor rezultate din această supraveghere ilegală şi care nu au nici o legătură cu obiectul dosarului în care s-a aprobat emiterea unui mandat de ascultare.

2.    Cerem acestor instituţii ca, în conformitate cu legislaţia în vigoare, să facă publice în termen de 30 de zile următoarele informaţii de interes public:

a.    Numărul mandatelor de ascultare solicitate în scris de către Parchetul General, DNA şi DIICOT  în cadrul anchetelor referitoare la persoana unor patroni de trusturi de presă, motivaţia şi data calendaristică a acestor solicitări.

b.    Numărul unor astfel de mandate aprobate de judecător conform legislaţiei în vigoare, şi data de la care aceste aprobări au fost acordate.

c.    Numărul cazurilor în care aceste ascultări s-au dovedit a fi relevante pentru ancheta în curs. 

    3.  Anunţăm pe această cale că, după obţinerea informaţiilor relevante, intenţionăm să sesizăm Comisia Drepturilor Omului de la Geneva precum şi toate instituţiile internaţionale pertinente pentru apărarea dreptului cetăţenilor la informare, ca şi pentru apărarea ziariştilor  împotriva abuzurilor puterii politice. Chemăm toate orgnizaţiile societăţii civile să se alăture acestui demers, pentru apărarea democraţiei şi statului de drept în România.

 23 octombrie 2010

Solidaritatea Universitară

Preşedinte – prof. dr. Octavian Duliu

Fundaţia Română pentru Democraţie (FRD)

Preşedinte – prof. dr. Emil Constantinescu

Fundaţia Generaţia Europeană (FGE)

Director executiv – prof. dr. Nicolae Anastasiu

Asociaţia pentru Educaţie Cetăţenească (ASPEC)

Preşedinte – Mihaela Marcu

Institutul pentru Cooperare Regională şi Prevenirea Conflictelor (INCOR)

Director executiv – prof. dr. Zoe Petre

Fundaţia Ecomondia

Co- Preşedinte – prof. dr. Alexandru Ionescu

Fundaţia Română pentru Cooperare Europeană

Preşedinte - Adrian Dumitrescu

Consiliul Moral al Revoluţiei

Preşedinte - Constantin Aferăriţei

Grupul de Investigaţii Politice (GIP)

Preşedinte - Mugur Ciuvică

Fundaţia Culturală Condiţia Română

Preşedinte - Ion Barbu

Liga Pro Europa

Co-preşedintă Smaranda Enache

Fundaţia Horia Rusu

Preşedinte - Dorina Rusu

Dr. George Calalb

Presedinte 1994-2006 Conventia Medicilor Democrati din Romania

Sorin Platon

Preşedinte executiv Asociaţia Cafeneaua Politică

Un apolog

Am pornit o acțiune de a cărei finalitate mă îndoiesc încă, așa că nu are rost să o anunț aici. Voi spune doar că, în cadrul ei, am recitit un text aproape uitat: îl publicasem acum mai bine de un an în "Ziua", și mi-a făcut plăcere să mi-l amintesc. M-am gîndit că poate nu aș fi singura, aa că iată-l:


Microcosm și macrocosm
Era administratorul blocului de vizavi, n-aveam ce face. Scandalagiu cât cuprinde, cu un sentiment de impunitate accentuat de faptul că se însurase cu fata sectoristului, gestionara Alimentarei de la parter și fina “responsabilei” de stradă (citește “securistei”, Madam Didina, portăreasa de la 33), administratorul blocului, nea Vasile Marinaru’, era o neobosită mașină de zgomote: chefuia cu tranzistorul la maximum în fiecare sâmbătă noapte, bașca sărbătorile legale, zbiera la oricine voia el, și în primul rând la copiii care băteau mingea prea aproape de domeniul lui – blocul acela impunător, cândva proprietatea unei societăți pe acțiuni, acum proprietatea lui. Sigur că, formal, nu era al lui, ci al ICRALULUI, dar după cum zbiera la toți, el era ICRALUL în persoană. Altceva decât zgomot nici că făcea, bietul bloc nu mai fusese zugrăvit de la cutremurul din ’40, dar de șefit îi șefea pe toți.
Nu știu dacă fusese marinar, așa se zvonea, umbla, iarnă-vară, cu un tricou marinăresc. Când era nervos, îi cârpea pe băiețandrii ieșiți la joacă și le rupea urechile fără milă; când era bine dispus, ciupea fetele de fund, fără jenă, șoptindu-le măscări de le dădeau lacrimile și o luau la fugă speriate. Mame, bunici și chiar tați alarmați nu îndrăzneau totuși să protesteze, de frica scandalului inevitabil, a reclamațiilor în care era maestru și a represaliilor alimentare: odată te pomeneai că soția-i fidelă nu-ți mai dădea unt pe sub tejghea sau ouă pe ușa din spate a magazinului. “Lasă-l, mamă, că așa e el, cam nebun, nu te iei cu mitocanii la ceartă”, spunea bunica, “tot tu ieși în pagubă.”
Cu alții era sever, chiar necruțător: ferească sfântul să-i prindă că pun muzica mai tare, făcea un tărăboi de pomină și chema mintenaș miliția să spargă cheful. Nici o petrecere, nici o nuntă în cartier nu scăpa de reclamațiile lui, așa că lumea, vrând-nevrând, se învățase să-l invite doar ca să scape de gura și de scandalul lui. Venea, mânca și bea cât un regiment de pifani, ba îl mai aducea după el și pe frate-su – altă pramatie.
Avea, nu-i vorbă, și simpatizanți, și nu doar sectoriști ori portărese: dom’profesor de la 5, de exemplu, altfel timid ca un șoricel, era transportat de fericire dacă Vasile catadicsea să se lase invitat să bea împreună o țuică - sau mai multe. Îl considera respectuos (Vasile îl citase de vreo două ori, în disputele cu alți vecini – așa a zis și dom’profesor! - ca pe o fântână de înțelepciune administrativă), eficace (Vasile îi desfundase odată o chiuvetă), și mai ales autentic (Vasile semăna leit cu golănașii care îl umileau în liceu, fumau, beau și agățau fete, iar pe el îl luau în râs că e tocilar). Fascinat, dom’profesor sărea la gâtul oricui îndrăznea să cârtească contra pretenarului său, la glumele porcoase și grobiene ale căruia i se abureau ochelarii de plăcere.
Slavă Domnului, noi nu locuiam la bloc, așa că nu aveam parte decât de o infimă fracțiune din mizeriile pe care le punea la cale Vasile Marinaru’. Cu toate astea, rățoiala și pânda lui perpetuă ne scoteau din fire. Așa încât, când am aflat că Vasile o ștersese cu banii de la întreținere, am răsuflat și noi, cei care nu eram administrați de el, cu atât mai ușurați cu cât nici nu păgubisem nimica. Acuma, când experiența blocului de vizavi s-a extins la nivel național, mă gândesc că merita chiar să pierdem ceva bani - de întreținere, de flotă, de ce mai bănuim și chiar de ce nu avem habar - numai să-l vedem odată plecat pe scandalagiu.

...și o analiză lucidă a consecințelor

It's the Occupation, Stupid - By Robert A. Pape | Foreign Policy

Scurgeri de documente

E vorba de SUA in Irak, nu de ascultările de ziariști din România. Povestea e insa senzațională: peste 400.000 (nu, nu greșesc!) de documente care s-au strecurat de la Pentagon pe Wikileak. Foarte neplăcute pentru administrația americană, letale pentru guvernul irakian.

Telling Secrets - By Steven Aftergood | Foreign Policy

Cine vrea să anihileze clasa de mijloc în România?

Grupul de Investigații Politice, GIP, condus de Mugur Ciuvică  publică o analiză foarte interesantă, care dovedește că amputarea drastică a sectorului bugetar e interesată, nu obiectivă, și urmărește probabil cu totul alte scopuri decît cele declarate oficial:

 

Guvernul şi FMI au decis măsurile de austeritate pe baza unor date false

Posted on | October 21, 2010 | Nici un comentariu

Datele referitoare la creşterea numărului de bugetari pe baza cărora autorităţile române şi oficialii FMI au decis măsurile de restructurare sînt false

Grupul de Investigaţii Politice (GIP) publică un document oficial al Ministerului de Finanţe şi o sinteză a datelor Institutului Naţional de Statistică. Cele două documente demonstrează că datele referitoare la creşterea numărului de bugetari oferite de PDL, de Jeffrey Franks, de PSD şi de Mugur Isărescu sînt false.

Există două tipuri de date referitoare la numărul de bugetari: unele de la Institutul Naţional de Statistică (INS), disponibile începînd cu 1990, iar celelalte de la Ministerul de Finanţe, disponibile începînd cu 2005. Datele de la INS nu pot fi comparate cu datele de la Ministerul de Finanţe, pentru că cele de la INS exclud categorii importante de bugetari, de exemplu cadrele militare şi personalul asimilat (MApN, MAI, SRI, SIE etc.)

PDL susţine că, în perioada 2007 – 2008, numărul bugetarilor a crescut cu 300.000 (Adriean Videanu) sau cu 250.000 (Andreea Vass). În realitate, potrivit Ministerului de Finanţe, din 30 aprilie 2007 (luna în care PD a ieşit de la guvernare) pînă în 31 decembrie 2008, numărul total al posturilor ocupate în sectorul bugetar a crescut cu doar 68.699 (de la 1.329.603 la 1.398.302). În aceeaşi perioadă, numărul posturilor din administraţia publică centrală (inclusiv cadrele militare şi personalul asimilat) a crescut cu doar 14.082, de la 401.764 la 415.786.

Jeffrey Franks, şeful misiunii FMI în România, susţine că, între 2006 şi 2008, sectorul public din România a crescut cu 250.000 de angajaţi. În realitate, potrivit Ministerului de Finanţe, din 31 decembrie 2005 pînă în 31 decembrie 2008, numărul posturilor ocupate în sectorul bugetar a crescut cu 160.173 (de la 1.238.129 la 1.398.302), adică cu 89.827 mai puţin faţă de cît susţine oficialul FMI.

PSD susţine că numărul bugetarilor a crescut de la 900.000 în 2004 la 1,4 milioane în 2008, adică cu 500.000. În realitate, PSD se foloseşte de date de la INS pentru situaţia de la sfîrşitul lui 2004 şi de date de la Ministerul de Finanţe pentru situaţia din 2008. Aceste date nu pot fi comparate între ele, deoarece datele de la INS nu includ între bugetari cadrele militare şi personalul asimilat.

Conform datelor INS, în 31 decembrie 2004, numărul salariaţilor din sectorul bugetar era de 956.000. Potrivit INS, în 31 decembrie 2008, numărul bugetarilor era de 1.029.000, adică o creştere cu 73.000, de aproape 7 ori mai mică decît cea despre care vorbeşte PSD.

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, susţine că în 1990 erau 800.000 de bugetari, în timp ce acum sînt 1,4 milioane. În realitate, Mugur Isărescu face aceaşi greşeală pe care o face PSD, comparînd seturi de date de la INS pentru 1990 cu date de la Ministerul de Finanţe pentru situaţia din prezent.

Potrivit aceluiaşi INS, în 31 decembrie 1990 erau 819.000 bugetari. Potrivit INS, numărul maxim de bugetari a fost atins în 31 decembrie 2009, acesta fiind de 1.061.900, adică cu circa 350.000 mai mic faţă de cît susţine Mugur Isărescu.

Documentele care au stat la baza acestei analize sînt:

1. Datele furnizate de Ministerul de Finanţe

2. Datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică

Scrisoare către toți compatrioții

Am primit pe e-mail această scrisoare din partea unei doamne profesoare de la Brașov. Vă rog să meditați.

Buna ziua tuturor!

Oare este o zi buna, cand colega noastra, doamna inv. Cristina ANGHEL
isi continua cu stoicism demersul eroic de a ne trezi din amorteala
mocirloasa in care ne complacem?
Oare este normal sa constatam ca "asa este lumea in care traim"?
Oare am putea sa facem schimb cu aceasta Doamna, macar si pentru o zi?
Avem Puterea? Avem Motivatia? Avem CURAJUL si DEMNITATEA? sau aceste
cuvinteau fost prea des rostite si demonetizate in timp, golite de sens, pentru
a putea apoi sa fim "Ferma Animalelor"?

Ceea ce putem face TOTUSI  ESTE sa sprijinim, Macar si in acest fel, pe
acei OAMENI care refuza sa fie in Pluton!

ACEST MESAJ SE ADRESEAZA SI CELOR DIN MASS-MEDIA SCRISA SI PE STICLA,
PENTRU A O SPRIJINI SI A NE SPRIJINI, CA OAMENI, CA SA SE AFLE CA SUNTEM
VERTEBRATE, CA SUNTEM , "TRESTII GANDITOARE" SI NU O MASA TELURICA CE
POATE FI MANIPULATA LA NESFARSIT !

VA ROG SEMNATI SI TRANSMITETI SI PE BLOGURI ! Anuntati daca exista ecori
ale acestui mesaj.
                      Va MULTUMESC si va doresc O ZI BUNA !!!!!!!

                                     prof. Cristina DINU Brasov

Fabule (1)

Am primit de la niște prieteni o excelentă FABULĂ, pe care nu văd de ce aș păstra-o doar pentru uz personal:

FABULA PAPAGALULUI

 

Criza mondială

A lovit

Subit

Şi lumea animală.

Leul, alesul ei pentru un nou mandat,

A constatat

C-au început supuşii să îşi arate colţii:

Îl acuzau cu toţii

Că-n loc de vreo măsură,

El stă numai în chefuri, dezbină şi înjură,

Crezându-se-mpreună cu-o haită de lachei,

Descins din neam de zei.

De-aceea, enervate,

Jivinele-şi făcură şi ele sindicate,

Să poată protesta în mod organizat.

Speriat,

Văzând conducătorul că gluma se îngroaşă,

Că poate să o ia chiar dânsul pe cocoaşă,

S-a gândit,

C-ar fi mai potrivit,

Să-ndrepte ura turmei spre un supus docil,

Cu minte de copil,

Care să nu grăiască

Decât ce-o să audă din gura lui zeiască.

Încântat

De propria-i idee, îndată a chemat

Un papagal ce-n juru-i se gudura mereu

Şi-l imita la greu:

-         Prietene, îi spuse cu aer de magistru,

De astăzi tu vei fi un mare prim-ministru!

-         Dar eu sunt mic,

O, rege,

Şi nu pricep nimic

Din ce se-ntâmplă-n junglă cu criza mondială!

-         Hă, hă! Faci o greşeală:

Pricep doar eu, tu n-ai nevoie să te-agiţi,

Ci numai să imiţi,

Ca orice papagal,

Cuvintele rostite de Leul genial!

Vei fi, de ai habar,

Un fel de... avatar.

Hai, vino, să te-nvăţ acum ce ai de spus,

Din zori până-n apus!

 

Şi micul papagal, destoinic, a-nvăţat

Politica de stat...

De-atunci el se tot bate

Cu zeci de sindicate,

Iar Leul, liniştit, netemător, etern,

Le-arată tuturor că hiba-i la guvern.

În fabula aceasta, MORALA ne învaţă,

Că oricine în viaţă

O vreme scapă de scandal,

Când are „papagal”!

Ciudata aritmetică a punctului de pensie

Acest articol al distinsului sociolog Mircea Kivu a aparut în revista on line ACUM, din 17 oct 2010, http://www.acum.tv/articol/18886

Legea privind sistemul unitar de pensii publice a stârnit dispute aprinse, accentul deplasându-se mai întâi spre modalitatea în care a fost adoptată şi apoi către vârsta de pensionare a femeilor. Ultimul aspect nu are nici o importanţă practică, întrucât el urmează să producă efecte abia peste 20 de ani; or, după cum merg treburile în România, mă aştept ca între timp legea să sufere suficiente modificări încât disputa de astăzi să fie uitată.
Ceea ce pare să fi ieşit din atenţia publică este tocmai prevederea care va afecta în cea mai mare măsură viaţa pensionarilor în următorii ani – mă refer la principiul care stă la baza stabilirii valorii punctului de pensie. Conform articolului 102 al legii, „valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflaţiei, la care se adaugă 50% din creşterea reală a câştigului salarial mediu brut, realizat pe (sic) anul precedent”. Să încercăm să înţelegem ce înseamnă asta, din perspectiva nivelului de trai al viitorilor pensionari. Astăzi, punctul de pensie este de 732,8 lei, adică 37% din salariul mediu brut (aproximativ 1.962 lei – media primelor şapte luni ale acestui an). Să presupunem că începând din 2012 vom reuşi să depăşim criza economică şi că vom avea o creştere anuală a salariului brut, în termeni reali, de 10%. Ipoteza este plauzibilă, dat fiind decalajul actual dintre veniturile salariale din România şi celelalte ţări UE, decalaj care este de aşteptat să scadă în condiţiile globalizării pieţei muncii.
Aplicând formula din lege, în următorul an salariul mediu brut va fi de 2.158 lei, iar punctul de pensie de 769 lei, deci raportul va deveni 36%. Continuând calculele cu creionul în mână, veţi constata că după 10 ani de aplicare a acestei legi, punctul de pensie va ajunge la 23% din salariul mediu. Pentru simplificare, am făcut abstracţie de rata inflaţiei, întrucât ea afectează în egală măsură ambii termeni ai ecuaţiei (pensia şi salariul). Peste mai mult de 10 ani lucrurile se vor înrăutăţi, căci aceeaşi lege ne spune că începând din 2021 punctul de pensie nu se mai înmulţeşte cu 50%, ci cu 45% din creşterea salariului mediu brut şi apoi procentul se reduce gradual cu câte 5 în fiecare an, până la eliminarea totală din calcul a salariului mediu (în 2030). Cifrele din acest scenariu vor fi diferite dacă ritmul de creştere a salariului brut va fi altul decât cel din ipoteza noastră, dar miezul demonstraţiei este acelaşi: mecanismul noii Legi a pensiilor duce inevitabil la mărirea decalajului dintre salariul mediu şi punctul de pensie.
Aşadar, autorii legii ne spun că, dacă vom ieşi la pensie peste 10 ani, va trebui să trăim cu mai puţin de un sfert din veniturile pe care le-am avut ca salariaţi. De fapt, proporţia va fi mai mică, deoarece pensia se calculează pe baza mediei salariilor din întreaga perioadă de activitate, ori acestea sunt de regulă mai mici la începutul carierei. Vă invit să faceţi un exerciţiu de imaginaţie şi să apreciaţi cum ar fi viaţa dumneavoastră când va trebui să vă descurcaţi cu un sfert din banii pe care-i câştigaţi acum. Judecaţi apoi în ce măsură putem vorbi despre respectarea articolului 47 al Constituţiei („Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”). Din punctul de vedere al guvernanţilor, răspunsul e simplu şi l-am auzit de nenumărate ori în ultima vreme: atâţia bani avem, atâţia vă dăm. Din punctul meu de vedere, al contribuabilului, lucrurile stau altfel. La urma urmelor, sistemul de pensie este un contract între mine şi stat. Va să zică, statul îmi ia mie, timp de 40 de ani, în mod obligatoriu, câte o treime (31,3%) din câştigul salarial. După asta, îmi dă înapoi, timp de 20 ani (ştiu, sunt exagerat de optimist), mai puţin de un sfert din salariu. Vi se pare un târg corect?
Perspectivele unor pensii civilizate pentru cei care astăzi sunt în plină activitate ar putea fi îmbunătăţite dacă, aşa cum se întâmplă în întreaga Uniune Europeană, sistemul de pensii nu s-ar sprijini pe un singur pilon (strâmb, cum am văzut): cel al pensiei de stat obligatorii. Fostul guvern pusese temelia celui de-al doilea pilon, al pensiilor private obligatorii, dar actuala legislaţie a pus în conservare lucrarea începută. Cât despre al treilea pilon, cel al pensiilor private facultative, acesta pare a fi sortit uitării.

APEL

Am primit următorul APEL, la care am aderat imediat. Îi rog pe toți prietenii care iau cunoștință de acest apel și sînt de acord să adere la el să transmită datele necesare (nume, prenume, functia) colegei și prietenei Afrodita Iorgulescu, inițiatoarea apelului, la e-mail: afrodita@ase.ro .

APEL
Noi, subsemnaţii, ne solidarizăm cu doamna învăţătoare Cristina Irina Anghel din Caracal, care se află de mai multe zile în greva foamei în semn de protest faţă de nerespectarea legii 221/2008, în vigoare (Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ).
Um om care nu îşi respectă cuvântul dat nu are dreptul să ceară să fie respectat de alţii.
Iar un om care încalcă o lege este pasibil de pedeapsă.

Dar un stat care nu respectă legea pe care chiar el a făcut-o, ce fel de stat este ?

O lege trebuie respectată de stat în primul rând, ca apoi să fie respectată de cetăţeni. Iar dacă o lege este imposibil de respectat (adică de aplicat), atunci ea trebuie imediat abrogată, nu lăsată în vigoare.

S-a negociat mult, la diferite nivele, cu privire la diverse aspecte materiale, dar parcă am uitat de principiile cele mai simple cum ar fi acela că un cuvânt dat şi o lege trebuie respectate. Aceste lucruri ne sunt amintite azi de doamna Anghel.

Cerem statului român (preşedinţie, parlament, guvern) să respecte principiile, să respecte legile. Şi o rugăm pe doamna Anghel să iasă din greva foamei; vom găsi împreună alte forme de luptă.

Urmează lista semnatarilor:

Afrodita Iorgulescu, profesor univ., A.S.E.
Sergiu Rudeanu, profesor univ., Universitatea din Bucureşti
Dragoş Vaida, profesor univ., Universitatea din Bucureşti
Zoe Petre, profesor univ., Universitatea din București.

Un nou citat din opera maestrului Ion Barbu

Cațavencu, 6 oct. 2010

Cronică violet

Această sintetică și pertinentă cronică mi-a ajuns prin e-mail, și nu pot să nu o împărtășesc prietenilor
 

1989

5:00 Scularea.
5:05 Aprind focul și pun apa la încălzit.
5:30 Apa s-a încălzit ușor
5:35 Adulmec parizerul și mă hotărăsc să fiu nesăbuit : îmi tai patru felii
5:40 Pâinea e cam veche, de ieri seara, se sfărâmă. Totuși reușesc să tai două felii.
5:41 Pun în apă un pliculeț de ceai chinezesc. Îl folosesc abia a doua oară, așa că o să iasă un ceai tare.
5:42 Îndulcesc ceaiul cu o bomboană cu miere (că zahărul pe cartelă îl iau abia vineri). Bomboana nu e dulce, e amară.
5:45 Clefăi pâinea cu parizer și mă ajut cu câteva înghițituri de ceai. Parizerul n-are usturoi ! Fumez un Carpați fără filtru.
5: 55 Îi înjur pe Ceaușescu și Dăscălescu și plec la serviciu
 

 

1993 

6:00 Scularea.
6:05 Aprind focul și pun apa la încălzit.
6:15 Cafeaua e gata. Cafea bună, adusă de cineva din Turcia. Totuși, parcă ar avea un pic de gust de mucegai.
6:20 Îmi pregătesc paharul cu suc de kiwi de la dozator.
6:40 Am luat o pâine turcească, o nebunie. Am și un pliculeț cumpărat de la o unguroaică, ceva pe care scrie ”Baromfihussal” și e pozată o pisică care se linge pe bot. E o conservă bună, zemoasă, cu bucățele mici de un fel de carne, dar cam fadă. Pun sare, muștar și un pic de piper măcinat. E o nebunie. Dacă mai întâlnesc unguroaica, mai cumpăr.
6:50 Mă răsfăț cu o ciocolată mică adusă de un prieten tocmai din Franța. Scrie pe ea ”Gratuit. A ne pas revendre”. E o marcă bună asta !
6:55 Fumez un Double Horses Black. Faine țigări chinezești. Pe vremea Împușcatului făceai rost doar la negru. Acu se găsesc la liber.
7: 05 Îi înjur pe Iliescu și Văcăroiu și plec la serviciu
PS Tocmai a apărut bancnota de 1000 de lei, poate fac și eu rost de una la leafă !
 

 

1997 

6:30 Scularea.
6:35 Aprind focul și pun apa la încălzit.
6:40 Beau un pliculeț de ness, care are și un compartiment pentru zahăr. Pun și o cutiuță de lapte condensat.
6:50 Mănânc niște pâine la tavă feliată. Unt Brennac, telemea de la țărani, plus parizer cu măsline din Grecia. Scumpe toate, dar merită să mănânci, așa, internațional.
7:15 În final, niște biscuiți din Siria. Au cacao.
7:25 Fumez un Monte Carlo . Le-am cumpărat că dau premii. Dar n-am avut noroc până acum.
7: 35 Îi înjur pe Constantinescu și Ciorbea și plec la serviciu.
PS Mă simt european mergând cu DAF-ul la serviciu.
 

 

2001 

7:30 Scularea.
7:35 Aprind focul și pun apa la încălzit.
7:40 Beau doar Jacobs Kronung, fără cofeină. Cu un sfert de linguriță de zahăr brun.
7:50 Musli cu lapte de capră (am pe cineva care-mi procură de la țară).
8:05 Pâine neagră cu tărâțe, un pic de unt gras fără sare și miere de pădure. Am citit în revista AS că așa e mai sănătos.
8:20 Fumez un Kent.
8:25 Îi înjur pe Iliescu și Năstase și plec la serviciu.
PS Azi iau taxiul, cunosc un șofer și nu-mi ia mult, că nu pune aparatul.

 

2005 

8:30 Scularea.
8:35 Caut telecomanda și dau drumul la plasmă.
8:40 Scot cuburile de gheață din combina frigorifică și le pun la topit în cuptorul cu microunde.
8:45 Între timp, scot pâinițele din automatul de făcut pâine, iau portocalele și merele și le pun în storcătorul de fructe.
8:50 Apa rezultată din cuburile topite o pun în expressorul de cafea (fac așa pentru că am citit că la -20 de grade Celsius cât am în congelator, nu rezistă nicio bacterie, chiar dacă eu cumpăr doar apă plată pură de Evian).
9:00 Pâinica o introduc în cuptorul cu microunde și o las cât să fie crocantă, după care pun cașcaval feliat, jambon afumat și două fileuri de anșoa. Las până se topește cașcavalul, scot și adaug două picături de suc de lămâie.
9:20 Sucul de fructe îl beau cu frișcă și o idee de dulceață de coacăze.
9:30 Fumez o Sobranje Black.
9:45 Îi înjur pe Băsescu și Tăriceanu și plec la serviciu.
PS Azi mi-e lene să-mi iau Touaregul. Am comandat o limuzină. Nu contează prețul, mai am bani din împrumutul pentru nevoi personale.  

2008 

10:00 Scularea.
10:01 Se activează sistemul de control automatizat al locuinței. Mă învăluie o muzică relaxantă.
10:15 Mi-am terminat toaleta, mi-am făcut dușul și mă așteaptă un halat de mătase, tandru și proaspăt ca pielea unei fete de 18 ani.
10:20 Scot de la imprimantă printurile ultimelor știri. Arunc un ochi distrat pe ele. Politica de azi e neserioasă.
10:30 Sună la ușă băiatul de la brutăria-patiserie de la parterul blocului. Îmi aduce două chifle (mari) din pâine integrală cu semințe și chimen și un croissant cu gem de caise și șampanie.
10:40 Chiflele le mănânc cu unt, un strat subțire de muștar de Dijon cu miere și semințe de muștar întregi, file de saumon fumee, trei capere, o măslină Jumbo fără sare și patru roșii cherry tăiate pe jumătate. Beau un suc proaspăt din stafide roz de Peru , cu nițică scorțișoară și câțiva stropi de lămâie.
11.00 La cafea și croissant adaug și un păhărel de Hennessy, pentru circulație mai bună.
11:30 Aștept fata să-mi facă masajul de împrospătare.
12:25 Îi înjur doar pe Tăriceanu, Băsescu e cool,  și nu mai plec la serviciu, că am ieșit la pensie cu ultimul salariu.
PS Înjur din principiu și fumez în draci !

2010

8:00 Scularea.
8:05 Au scumpit astia gazul deci : Nu aprind focul.
8:30 Apa s-a încălzit ușor la soare
8:35 Adulmec parizerul și mă hotărăsc să fiu nesăbuit : îmi tai patru felii
8:40 Pâinea e cam veche, de ieri seara, se sfărâmă. Totuși reușesc să tai două felii.
8:41 Pun în apă un pliculeț de ceai cu continut dubios Pe cutie scrie ceva cum ca este de slabit
8:42 Îndulcesc ceaiul cu o bomboană cu miere de la Ikea (sunt moca la sectiunea servicii clienti). Bomboana nu e dulce, e amară.
8:45 Clefăi pâinea cu parizer și mă ajut cu câteva înghițituri de ceai. Parizerul n-are usturoi ! Vreau sa fumez o tigara dar m-am lasat ca s-au scumpit.

9:00 Ascult stirile la radio : scumpesc astia creditele si ne scad iarasi pensiile
9:25 Îi înjur pe Băsescu și Boc si ma duc la banca sa semnez o reesalonare cu o dobanda mai mare, ca aia mică cica s-a terminat, nu mai au.

Să înecăm peștele în apă

Nu, nu încerc să rămîn indiferentă - nu cine știe ce nemuritoare, dar cît se poate de rece - în fața spectacolului de incredibil dispreț al guvernanților noștri față de noi, cei condamnați să fim guvernați de ei. În ziua cînd nu mă va ma indigna această epocală nesimțire voi fi trecut cu totul într-o lume mai dreaptă. Încerc însă să nu mă mai mir, indignez, enervez, ș.a.m.d., de una dintre consecințele acestei nefericite guvernări BB, anume de atît de des afișata scîrbă a marii majorități a concetățenilor mei față de TOȚI politicienii, de TOȚI președinții, la limită - de TOȚI românii.

Încă din 1995/1996, am asistat la o vastă operație de manipulare, inițiată, ce-i drept, de FDSN, cum se numea pe-atunci partidul dlui Iliescu, dar la care au mușcat fără ezitare, de-a valma, susținători fanatici ai acestuia și protestatari ireductibili împotriva regimului fesenist. Tema centrală a acestei campanii era "toți e hoți", și această convingere n-a făcut decît să se extindă cu asupra de măsură în deceniul care a urmat, ajungînd, în zilele noastre, la o sofisticare fără frontiere: cînd i-am spus unei distinse jurnaliste - în direct și la o oră de vîrf - că, în plină criză economică dramatică, cu un PIB de vreo șase ori mai mic decît cel de acum, guvernarea din 1996-2000 nu a redus salariile sau pensiile, d-sa mi-a replicat cu fermitate că nici nu le mărise. E drept, dar, între a nu mări leafa cuiva și a-i tăia mai mult de un sfert din venituri e o diferență fundamentală. Ca să nu mia spun că guvernul Tăriceanu chiar a mărit salariile și pensiile, ceea ce nimeni nu mai recunoaște - înafară de PDL, care exact asta acuză: că liberalii au mărit veniturile populației. Cum s-ar spune, au stricat piața: nu puteau și ei să-și îngrașe doar clientela?

In genere, de cîte ori aud că toți sînt o apă și-un pămînt, că, oricine ar ajunge acum la guvernare tot răul acela l-ar face, mă uit bine să văd cu cine vorbesc: om sau agent?

O variantă a acestei înămoliri fictive dar generalizate este și aceea a devălmășiei în care sînt pomeniți cei trei președinți ai României post-decembriste, de parcă toți trei ar fi adus minerii să-i bată pe bucureșteni, toți trei ar fi furat cîte o flotă, toți trei ar fi colaborat cu Securitatea, insultat ziariști de ambe sexe, promovat în funcții publice cîte o Dulcinee.

Suum cuique tribuere, spunea cîndva poetul. Cu Securitatea a colaborat unul singur; cine era prim secretar de județ nu colabora, comanda. Nu dl. Băsescu a chemat minerii, doar amicul său, dl. Gheorghe Dobre,, a spijinit activ cruciadele huilei. E drept că dl. Băsescu l-a făcut ministru pe dl. Dobre îndată ce a putut-o face, în 2004, și, cînd nu s-a mai putut minstru, l-a păstrat măcar secretar de stat la Ministerul dezvoltării dnei Udrea.
Dl. Iliescu nu a furat flota, doar unul dintre oamenii lui de încredere, dl Șerban Mihăilescu, cel care și-a trnsformat porecla în renume, a colaborat cu Șogunul și cu amicul acestuia, dl. Băsescu. Poate de asta au și avansat braț la braț, de la secretar de stat la ministru. Poate de asta și dl Iliescu a făcut tot ce-a putut pentru a ușura soarta Șogunului, acest prețios colaborator al celor doi miniștri sus menționați, după ce săracu', fusese condamnat la vreo 17 ani de pușcărie în timpul președinției lui Emil Constantinescu.

Pe scurt, încerc, dar nu reușesc, să nu mă enervez de faptul că atîția oameni de bună credință sînt atît de slabi de înger încît cad în plasa propagandistică a condamnării de-a valma a odioasei "clase politice", cînd de fapt e vorba de persoane, personaje și personalități foarte diferite, dintre care unii au pe conștiință crime, alții - devalizarea bunurilor publice, și alții - nimic dintre acestea, ci doar o viață onestă și demnă.

Tehnica cu care, de aproape două decenii, se practică înecarea peștelui în apă și se ascunde ticăloșia unora într-o ficțiune a ticăloșiei universale, a făcut ca România, după ce a realizat (datorită și mult hulitei sale clase politice) cel mai ambițios proiect din întreaga sa istorie - integrarea europeană - să fie mai scîrbită de sine decît chiar în anii de după Marea Unire. Atunci, acestei paradoxale descurajări i-a urmat o deteriorare fatală a instituțiilor democratice și ascensiunea fără precedent a extremismelor politice, o perioadă de asasinate politice și de dictaturi succesive. Acum?

ION BARBU, Cațavencu, 29 sept. 2010